Weekendul trecut am dat o fuga pe la Jumbo, de unde am mai luat eu lumanari frumoase, la un pret decent, pentru aranjamentele mele de Craciun.

Eram pe “repede inainte”, sotul meu mi-a dat o ora. Ca orice barbat, recunoaste rapid un magazin unde o femeie poate pierde  notiunea timpului.

Am trecut repede prin prima parte a magazinului, plina de jucarii. Involuntar, ma gandeam ca toate magazinele  au politica asta de marketing de a pune in fata tot ce inseamna produs pentru copii. Si sunt destepti, parintii cu copii mici sunt tinta cea mai usoara, sunt disperati sa faca totul pentru ei .

In timp ce mintea mea prelucra ideea asta, mergand repede repede, PAC! Ma izbeste dintr-o data o nebunie de culori, straluciri si lume buluc! Ajunsesem la raionul cu decoratiuni de Craciun. Am inceput sa ma invart nauca printre ele – erau de toate felurile, de la globulete frumos stivuite pe culori si forme la flori mari sclipicioase, zdranganele de lemn, metal sau ceramica, mosi Craciuni pana la buricul meu. Preturile, super ok!

Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost “Ioneasco, e clar, dai faliment”.

Am inceput sa le studiez mai cu atentie, sperand sa le gasesc defecte, sa ma mai linistesc. Si, cum se spune, “Daca cauti, gasesti”. Marea lor majoritate erau de fapt kitsch total sau semi. Dar, in atmosfera de acolo, nu iti dadeai sema. Am incercat sa imi imaginez cum ar arata la mine in casa si asa mi-am dat seama. Din tot ce era acolo, singurele pe care le-as fi pus in casa erau unele figurine de lemn, metal sau ceramica. Stelute, ingerasi, braduti etc. Globurile – plastic plin de sclipici, florile si crengutele la fel pline de sclipici, din panza ordinara “intepenite” cu aracet.

Acum ca m-am mai linistit, am inteles si de ce nu o sa dau faliment, de ce decoratiunile mele de Craciun sau bijuteriile handmade Minina se vor vinde in continuare. Eu de fapt nu vand decoratiuni de Craciun sau bijuterii. Eu vand cadouri. Magazinul meu se numeste E-cadouri.

Cum vad eu treaba cu cadourile

Daca sunt mai saracut, mi-ar placea sa primesc lucruri care imi plac, poate scumpe,  deci, nefiind strict necesare, nu ma indur sa dau banii.

Daca trebuie sa duc un cadou cuiva de care stiu ca sta foarte bine cu banii, are de toate sau isi poate cumpara singur tot ce se gaseste in magazine, ca e Jumbo sau vreun magazin scump, incerc sa il surprind cu ceva ce nu se gaseste pe toate drumurile; ceva unicat, lucrat cu grija si cu suflet. Oamenii “plimbati” au vazut cat de scumpe sunt aceste lucruri in alte locuri. Chiar presupunand ca ceea ce primesc nu va fi exact pe gustul lor, macar efortul vostru de a oferi ceva unic va fi apreciat.

In ambele cazuri, revin cu obsesia mea cu ambalajul. Conteaza enorm, orice ai face asta, e psihologia omului. Degeaba ii duci ceva frumos – daca il pui inr-o sacosa de 2 lei, isi pierde efectul. Primul impact vizual conteaza!

Ma rog, o cutie frumoasa variaza de la 10 la 70 lei.  Asta lumea nu prea stie, ca nu au nevoie sa stie.

Deci, asa cum va spuneam, acum sunt din nou optimista si va astept cu drag in magazinul meu sa alegeti cadoul potrivit pentru oricine – femeie sau barbat, tanar sau batran, prieten bun sau doar relatii de afaceri.

Sabatori minunate anul acesta!